Actul de la 24 ianuarie 1859 a avut un extraordinar ecou pe întinderea pământului românesc, de o parte şi de alta a Carpaţilor. Chiar în aceeaşi seară încep a sosi telegrame de felicitare la Iaşi. Printre cele dintâi este aceea a administratorului, care, anunţându-l pe Cuza că "fraţii noştri munteni" l-au ales ca domn îl felicită, în numele ţinutului ce va deveni "centrul României". Urmează două telegrame din Bacău : una a administratorului ţinutului, cea de-a doua, iscălită de 50 de cetăţeni băcăoani; aceştia felicitându-l pe Cuza pentru alegerea din "ţara, sora noastră, valahia", îi urează ca numele său să stea "alăture cu a lui Ştefan cel Mare în biruinţă şi a lui Alexandru cel Bun în blîndeţă şi virtuţi". Alte mesaje sosec din Bucureşti, Galaţi, Bîrlad, Vaslui, Piatra Neamţ Maiorul Buzdugan din Roman felicitându-l pe Cuza, arată că naţiunea l-a ales pentru patriotismul, curajul, spiritul său de dreptate şi nepărtinire.
În Transilvania, ecoul dublei alegeri a lui Cuza a fost remarcabil. Foile progresiste româneşti "Gazeta Transilvaniei" şi "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" publică articole entuziaste despre rolul maselor populare în succesul de la Bucureşti. ele descriu pe larg ştirea alegeriilui Cuza. "Pe străzi se auzeau numai aclamaţii : Alexandru Ioan Cuza..... Unire..... Unire.....", relatează un ardelean, corespondentul din Bucureşti al "Foii pentru minte". El încheie : "Faptul este atât de mare, bucuria atât de mare, încât pana tremură în mâna mea şi o lăs". Şi foile săseşti şi ungureşti relevă însemnătatea actului de la 24 Ianuarie. "Kronstadterzeitung" din Braşov, considerând acest act ca memorabil, spune "De 200 de ani, poporul român n-a fost aşa de fericit". Ştirea despre această îndoită alegere este publicată de toate marile ziare europen, majoritatea aplaudând voinţa poporului român de a avea un singur domn. Şi aceasta face ca personalitatea primului domnitor al ţărilor române - Le prince Couza hospodar de la Moldavie et de la Valachie, cum l-au numit ziariştii francezi - să se impună opiniei publice europene, iar cauza Unirii dorită de români, să fie simpatizată în rândurile membrilor Convenţiei de la Paris. Cel mai elogios articol apărul în vremea aceea peste hotare îl găsim în prestigioasa revistă "L'illustration" de la Paris. În numărul din 3 martie 1859, aceasta publică pe prima pagină un desen foarte reuşit, realizat după o fotografie a domnitorului Cuza, iar pe pagina următoare un articol din care extragem : "Sînt vreo douăzeci şi cinci de ani de când un tînăr moldovean, purtând un nume necunoscut, venea la Paris ca să studieze. Astăzi numele lui străluceşte de un imens renume. El a mers în fruntea naţiunii române, care se ridică printr-un sublim efort. Născut în anul 1820, la Galaţi dintr-o familie pur românească- una din cele mai vechi şi mai onorate. Cine l-a cunoscut îl elogiază pentru firea sa deschisă, de om amabil, fermecător.... Alexandru I a fost obiectul unei manifestări naţionale care i-a făcut glorie. Numele său se leagă de o foarte frumoasă mişcare politică din secolul nostru. Şi înţelepciunea sa în guvernare asigură românilor destinul cuvenit curajului şi inteligenţei lor."
Ce se mai poate adăuga oare acestor binemeritate laude făcute de străini marelui luptător pentru cauza unităţii poporului nostru ?
În Transilvania, ecoul dublei alegeri a lui Cuza a fost remarcabil. Foile progresiste româneşti "Gazeta Transilvaniei" şi "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" publică articole entuziaste despre rolul maselor populare în succesul de la Bucureşti. ele descriu pe larg ştirea alegeriilui Cuza. "Pe străzi se auzeau numai aclamaţii : Alexandru Ioan Cuza..... Unire..... Unire.....", relatează un ardelean, corespondentul din Bucureşti al "Foii pentru minte". El încheie : "Faptul este atât de mare, bucuria atât de mare, încât pana tremură în mâna mea şi o lăs". Şi foile săseşti şi ungureşti relevă însemnătatea actului de la 24 Ianuarie. "Kronstadterzeitung" din Braşov, considerând acest act ca memorabil, spune "De 200 de ani, poporul român n-a fost aşa de fericit". Ştirea despre această îndoită alegere este publicată de toate marile ziare europen, majoritatea aplaudând voinţa poporului român de a avea un singur domn. Şi aceasta face ca personalitatea primului domnitor al ţărilor române - Le prince Couza hospodar de la Moldavie et de la Valachie, cum l-au numit ziariştii francezi - să se impună opiniei publice europene, iar cauza Unirii dorită de români, să fie simpatizată în rândurile membrilor Convenţiei de la Paris. Cel mai elogios articol apărul în vremea aceea peste hotare îl găsim în prestigioasa revistă "L'illustration" de la Paris. În numărul din 3 martie 1859, aceasta publică pe prima pagină un desen foarte reuşit, realizat după o fotografie a domnitorului Cuza, iar pe pagina următoare un articol din care extragem : "Sînt vreo douăzeci şi cinci de ani de când un tînăr moldovean, purtând un nume necunoscut, venea la Paris ca să studieze. Astăzi numele lui străluceşte de un imens renume. El a mers în fruntea naţiunii române, care se ridică printr-un sublim efort. Născut în anul 1820, la Galaţi dintr-o familie pur românească- una din cele mai vechi şi mai onorate. Cine l-a cunoscut îl elogiază pentru firea sa deschisă, de om amabil, fermecător.... Alexandru I a fost obiectul unei manifestări naţionale care i-a făcut glorie. Numele său se leagă de o foarte frumoasă mişcare politică din secolul nostru. Şi înţelepciunea sa în guvernare asigură românilor destinul cuvenit curajului şi inteligenţei lor."
Ce se mai poate adăuga oare acestor binemeritate laude făcute de străini marelui luptător pentru cauza unităţii poporului nostru ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu